Tin minte prima zi in care am trecut granite pe la Cenad, cu buletinul. Doar cu buletinul. Mai fusesem in “tari straine” cu pasaport, dar acum ma simteam cu adevarat europeanca. Coada de nedescris la vama Cenad imi confirma ceea ce aveam sa simt pe pielea mea mai tarziu…ca trec romanii dincolo, frate! Trec in masa.
Diferentele erau vizibile de la primul contact. Din vama, te intampina pista pentru biciclisti(ca ei au), dupa vama vedeai curatenie, fara sticle aruncate, fara hartii pe marginea drumului, fara animale moarte calcate de masini si uitate pana la descompunere acolo, pana si pamantul era arat cu stil; totul emana disciplina si curatenie. Totul mai putin masina din fata noastra. Un BMW, seria 3, spalat ce-I drept, un numar de Romania, un geam, o deschidere, o mana cu o sticla in ea, sticla stransa, ohh, nuuu,nuuu! Ba da!
Si aruncata brutal in mijlocul soselei, de romanasul meu, gata ,gata sa ne nimereasca parbrizul. In linistea aia, zgomotul se auzi puternic.
Intra romanul in Ungaria! O sa se roage el,ungurul, sa iasa!
Dezamagiti, am crezut ca e doar un mic, dintr-un mare,un needucat dintre educati, exceptia care confirma regula.
Ajunsi in supermarketuri; disperare! Cumparau romanii de toate pentru toti! Indiferent ce.Daca era la reducere, era suficient pentru a sta in carut. N-o sa uit niciodata o tanti, ce coordona o adevarata echipa-“pune 3 saci din aia la 4000 de forinti. Nu mah, nu la 5000, nu aia, esti prost? Sunt la 4 acolo”. Si tanti a mea, voia sa vada daca intr-o punga era zahar alb sau zahar brun. Ca ditamai poza cu zaharul brun de pe ambalaj, nu o ajuta prea mult. Si astfel, in isteria “shoppingului cu buletinul” baga degetul in punga, o perforeaza, curg cateva bobite si ajunge la concluzia: “Ahh, da…E zahar brun. Nu iau!”
In lunile ce au urmat, apareau tot mai des panouri strict puse pentru romani: “va rugam nu mancati produse in incinta magazinului,” “Atentie! Magazin supravegheat cu camera video” etc.
Daca la inceput vanzatoarele erau zambitoare si incercau chiar sa salute in romaneste pe principiul “Ungaria e in criza, haideti si cumparati de la noi”, peste lunile trecute, doamnele rar mai schitau un zambet, se uitau flegmatice in cos sa nu trecem cu ceva “pe langa” casa si uitasera “la revedere-ul” cu care ne obisnuisera primitoare.
Cum au aparut romanii la stranduri, au aparut si cazurile de urinat in bazin. Trist dar real. Unii chiar nu intelegeau “de ce dracu tre’ sa ma duc la dus inainte de a intra in bazin?” si la fel “de ce scrie mare in romaneste sa fac asta”.
Om’ fi contribuit noi la economia Ungariei dar le-am si dat mult de furca.
De ce am scris astazi despre asta? Ca m-a sunat mama ieri si mi-a zis; “mami, am gasit un oras nou, e aproape de noi dar e mai ferit, nu sunt romani! Hai sa mergem si noi”. Si duse am fost! Nici un panou in romaneste: semn ca nu trecura multi pe acolo, la casa ni s-a zambit, am fost intrebate ceva, am raspuns in maghiara de balta: nem tudom maghiar! Au fost rabdatoare, ne-au explicat intr-o engleza la fel, de balta, ce si cum si am incheiat totul cu bine! A fost placut! Am traversat cu mami de la un magazin la altul si ne minunam de liniste si de curatenie! Ne-am simtit ca si cum “am trecut cu pasaportul”.
Nu incerc sa discreditez romanii. Nu sunt genul de persoana care isi doreste sa locuiasca in alta tara sau sa se fi nascut in Vest. Nu am ceva cu ungurii nici in sens pozitiv, nici negativ. Dar mi-e rusine. De multe ori cand merg acolo(si merg des, locuind langa granita)mi-e rusine sa spun ca sunt romanca. Pentru ca vrem sau nu sa acceptam, avem din “neam” care se comporta ca in jungla.
Si din pacate sunt multi care ajung sa refuze sa mai mearga la un strand in Ungaria pentru ca apar brute ca BMW-istul meu, ce arunca gunoaie, fac scandal, nu respecta regulile.
La o aruncatura de bat, sta civilizatia!
Cel mai mult ma doare cand aud persoane care vin dupa cativa ani de munca in strainatate, uita ca sunt romani si spun fraze ajunse célèbre care incep cu “ehh, la noi in Spania/ Italia/ Germania/ etc”. Dar spun asta aruncand Pet-ul pe geam, scuipand seminte, si lansand mormane de guonaie dupa picnicul de weekend.
Putem ajunge si noi ca ei o data? Hmm, teoretic da. Dar practic, imi pierd orice speranta. Ma gandeam acum la vorbele auzite o data:
„NU EXISTA POPOR EDUCAT CI POPOR AMENDAT”
Amendati-ne, domne, amendati-ne!! Poate de frica banului ne mai civilizam si noi! Romanica, Romanica…salbatica te facu muma-ta!!
Va pupa Iul!
Frumos scris, dar să ştii că dacă România nu-şi poate civiliza cetăţenii, atunci o va face, mai lent, ce-i drept, Europa. Pentru că lucrurile sunt fără scăpare: românii ajung în Occident şi dau nas în nas cu o stare de fapt majoritară diferită de cea din ţara de origine şi sunt obligaţi să se conformeze. Sigur că există şi cazuri „netratabile”, dar pe ansamblu, românii se adaptează într-un final. Eu am ajuns să locuiesc pentru o perioadă destul de lungă în Madrid şi i-am observat pe românii de aici. Majoritatea moldoveni. Multora încă le stă nesimţirea pe limbă, la încheietura mâinii, şi totuşi, se comportă civilizat, au ajuns să gândească cât de cât ca spaniolii. Şi cu cât românul e de mai mult timp aici, cu atât îl vezi că e mai ok, de-asta cred eu că mai există o şansă. Ne civilizează străinii. Asta e şansa noastră, Statul român, între furt, delapidare şi incompetenţă crasă, n-are timp de aşa ceva.
ca bine le zici „madmoazel”… pai daca parintii sunt BMW-isti fara cei 7 ani de acasa si copiii lor vor fi la fel. deci, in principiu, ca sa speram ca va fi mai bine, tb sa speram ca macar generatiile viitoare vor primi educatia/instructia cea mai buna ca sa ne scape de hibele trecutului nostru murdar.