Feeds:
Articole
Comentarii

Tin minte prima zi in care am trecut granite pe la Cenad, cu buletinul. Doar cu buletinul. Mai fusesem in “tari straine” cu pasaport, dar acum ma simteam cu adevarat europeanca. Coada de nedescris la vama Cenad imi confirma ceea ce aveam sa simt pe pielea mea mai tarziu…ca trec romanii dincolo, frate! Trec in masa.

Diferentele erau vizibile de la primul contact. Din vama, te intampina pista pentru biciclisti(ca ei au), dupa vama vedeai curatenie, fara sticle aruncate, fara hartii pe marginea drumului, fara animale moarte calcate de masini si uitate pana la descompunere acolo, pana si pamantul era arat cu stil; totul emana disciplina si curatenie. Totul mai putin masina din fata noastra. Un BMW, seria 3, spalat ce-I drept, un numar de Romania, un geam, o deschidere, o mana cu o sticla in ea, sticla stransa, ohh, nuuu,nuuu! Ba da!

Si aruncata brutal in mijlocul soselei, de romanasul meu, gata ,gata sa ne nimereasca parbrizul. In linistea aia, zgomotul se auzi puternic.

Intra romanul in Ungaria! O sa se roage el,ungurul, sa iasa!

Dezamagiti, am crezut ca e doar un mic, dintr-un mare,un needucat dintre educati, exceptia care confirma regula.

Ajunsi in supermarketuri; disperare! Cumparau romanii de toate pentru toti! Indiferent ce.Daca era la reducere, era suficient pentru a sta in carut. N-o sa uit niciodata o tanti, ce coordona o adevarata echipa-“pune 3 saci din aia la 4000 de forinti. Nu mah, nu la 5000, nu aia, esti prost? Sunt la 4 acolo”. Si tanti a mea, voia sa vada daca intr-o punga era zahar alb sau zahar brun. Ca ditamai poza cu zaharul brun de pe ambalaj, nu o ajuta prea mult. Si astfel, in isteria “shoppingului cu buletinul” baga degetul in punga, o perforeaza, curg cateva bobite si ajunge la concluzia: “Ahh, da…E zahar brun. Nu iau!”

In lunile ce au urmat, apareau tot mai des panouri strict puse pentru romani: “va rugam nu mancati produse in incinta magazinului,”  “Atentie! Magazin supravegheat cu camera video” etc.

Daca la inceput vanzatoarele erau zambitoare si incercau chiar sa salute in romaneste pe principiul “Ungaria e in criza, haideti si cumparati de la noi”, peste  lunile trecute, doamnele rar mai schitau un zambet, se uitau flegmatice in cos sa nu trecem cu ceva “pe langa” casa si uitasera “la revedere-ul” cu care ne obisnuisera primitoare.

Cum au aparut romanii la stranduri, au aparut si cazurile de urinat in bazin. Trist dar real. Unii chiar nu intelegeau “de ce dracu tre’ sa ma duc la dus inainte de a intra in bazin?” si la fel “de ce scrie mare in romaneste sa fac asta”.

Om’ fi contribuit noi la economia Ungariei dar le-am si dat mult de furca.

De ce am scris astazi despre asta? Ca m-a sunat mama ieri si mi-a zis; “mami, am gasit un oras nou, e aproape de noi dar e mai ferit, nu sunt romani! Hai sa mergem si noi”. Si duse am fost! Nici un panou in romaneste: semn ca nu trecura multi pe acolo, la casa ni s-a zambit, am fost intrebate ceva, am raspuns in maghiara de balta: nem tudom maghiar! Au fost rabdatoare, ne-au explicat intr-o engleza la fel, de balta, ce si cum si am incheiat totul cu bine! A fost placut! Am traversat cu mami de la un magazin la altul si ne minunam de liniste si de curatenie! Ne-am simtit ca si cum “am trecut cu pasaportul”.

Nu incerc sa discreditez romanii. Nu sunt genul de persoana care isi doreste sa locuiasca in alta tara sau sa se fi nascut in Vest. Nu am ceva cu ungurii nici in sens pozitiv, nici negativ. Dar mi-e rusine. De multe ori cand merg acolo(si merg des, locuind langa granita)mi-e rusine sa spun ca sunt romanca. Pentru ca vrem sau nu sa acceptam, avem din “neam” care se comporta ca in jungla.

Si din pacate sunt multi care ajung sa refuze sa mai mearga la un strand in Ungaria pentru ca apar brute ca BMW-istul meu, ce arunca gunoaie, fac scandal, nu respecta regulile.

La o aruncatura de bat, sta civilizatia!

Cel mai mult ma doare cand aud persoane care vin dupa cativa ani de munca in strainatate, uita ca sunt romani si spun fraze ajunse célèbre care incep cu “ehh, la noi in Spania/ Italia/ Germania/ etc”. Dar spun asta aruncand Pet-ul pe geam, scuipand seminte, si lansand mormane de guonaie dupa picnicul de weekend.

Putem ajunge si noi ca ei o data? Hmm, teoretic da. Dar practic, imi pierd orice speranta. Ma gandeam acum la vorbele auzite o data:

„NU EXISTA POPOR EDUCAT CI POPOR AMENDAT”

Amendati-ne, domne, amendati-ne!! Poate de frica banului ne mai civilizam si noi! Romanica, Romanica…salbatica te facu muma-ta!!

Va pupa Iul!

Anunțuri

Lucky…

Acum cateva saptamani, colega mea de munca a venit cu un catel mai mult mort decat viu, in brate. Si acum imi amintesc perfect pana si trantitul usii din ziua aceea. Aveam sa vad cel mai trist exemplu de dezumanizare. O mana de puiut, aruncat si abandonat in niste tufisuri, un schelet care inca mai respira,  niste ochii care strigau dupa ajutor si o coditza care chinuia sa miste, desi picioarele din spate erau paralizate. Nu, nu de vreo boala. Ci datorita faptului ca acel catel a fost atat de infometat incat I s-au atrofiat muschii. Nu era decat piele si os. Atat.

Prima data am fost atat de socata incat nu am putut face altceva decat sa ma pun jos, pe podea si sa plang langa el. Se uita atat de profund la noi, speriata, (e fetita) incat imi era rusine ca sunt om.

Recunosc si acum ca da, de multe ori mi-e mare rusine ca sunt om. Imi crapa obrazul.

Intotdeuna am vazut in animale puritatea sufleteasca pe care nu o vad in oameni. Observ tot mai des mame care isi arunca nou-nascutii la groapa de gunoi dar nu am vazut animal care sa renunte la puii ei. Vad parinti care isi bat copiii si ii maltrateaza, dar pisica mea le aducea mancare fetitelor ei, cand erau micute, le chema si statea langa ele pana terminau.

Vad prieteni buni care se barfesc, se cearta, se omoara, dar niciodata nu voi vedea un caine care sa isi lase stapanul.

Atat de mult ne place sa ne numim rasa superioara dar de cele mai multe ori dezamagim.

Animalele au fost create sa ne bucuram de ele, de prezenta lor, de afectiunea lor. Dar cum noi nu ne mai bucuram decat cand Nikita se bate cu te miri cine la TV…

In acea zi nu am avut nici una sperante ca fetitza va scapa cu viata. Era prea moarta pentru a mai fi vie. Dupa fuga colegei mele la veterinar, dupa tratamente si multa, multa dragoste, Lucky, este azi o frumusete de catzel, norocoasa si jucausa. M-a impresionat atat de mult povestea ei incat am lacrimi in ochii amintindu-mi cand a facut primii pasi, cand a ros prima jucarie, cand a alergat prima data. Iar pentru colega mea, care si-a asumat ingrijirea ei pana azi, nu am decat cuvinte de lauda, stima si admiratie.

Lucky e o supravietuiotare. A trecut cu bine de prima etapa. Acum avem nevoie de o familie permanenta pentru ea. Desi colega mea o iubeste enorm, stie ca misiunea ei este pe cale de a se incheia. Apelez la voi, orice iubitor de animale care poate sa ii ofere norocoasei noastre un camin iubitor, asa cum merita. Tin sa va spun ca Lucky este  o fetita educata, si nu veti intampina probleme nici daca va locui la apartament. Este obisnuita.:)

Cred in miracole de Craciun. Si inca mai cred in oameni.

Asteptam sa vedem cine va fi norocosul care o va adopta.

Lucky poate fi cel mai frumos cadou de Craciun.

Ps. Aici vedeti poze cu Norocica:

http://acidtraveller.blogspot.com/

Astazi am raspuns la intrebarile unui mic chestionar pe Facebook sa aflu „my life quote”.  Si iata ce mi-a iesit:

„When life gives you lemons you make lemonade”

🙂

Sa aveti un weekend superb!

Eu cu cine votez?

A inceput isteria ultimei sute de metri. Peste tot,de la cladiri, stalpi, cosuri de gunoi, pana la copaci (ceea ce mi se pare inuman si condamn orice om idiot, pentru ca nu-l pot numi altfel, care considera necesar ca dupa ce ca natura sufera datorita prostie noastre, in general, sa mai sufere si datorita unei campanii electorale) totul ne aduce aminte ca Duminica trebuie sa mergem la vot. Dar eu, cu cine votez?

Cand eram mica imi intrebam parintii de ce nu se fac campanile electorale cu ceva mai palpabil. De exemplu, fiecare candidat sa isi aleaga un proiect (un spital, o scoala, un centru de asistenta sociala, etc)si banii care de obicei sunt aruncati pe materialele electorale, si care sunt foarte multi, sa fie folositi pentru derularea acelui proiect. In rest, campania sa se desfasoare cu enervantele dezbateri, cu atacurile murdare, cu ce vreti voi, doar sa nu mai foloseasca banii aceia ca sa ma ingroape pe mine in plase, pixuri si poze cu “capii”, nu “capurile”. Si la final de campanie, macar avem certitudinea ca daca presedintele nu a facut nimic in 5 ani, ne lasa acum o scoala renovata, sau daca cel care are sa ajunga presedinte pentru urmatorii 5 ani, nu va face nimic, macar va fi renovat un spital sau o clinica de oncologie.

Pentru ca, pe mine, micuta, nu ma incanta deloc sa vad pozele acelea peste tot; din contra, si matur, ajungi la un moment dat sa ai impresia ca te urmaresc si devine agasant.Eram mica. Nu stiam ce inseamna manipularea prin mesaje subliminale, mita electorala, turism electoral, mafia politica si orice alta mizerie politica.

Si acum am 24 de ani. DAR cu cine votez?

Speram ca in 2009 macar, sa am sansa sa vad o campanie politica reala. Absolventa de Sociologie, e oarecum o deformare profesionala ca desi nu am vrut, am urmarit de la inceputul campaniei evolutiile candidatilor.

Am avut de ales intre Crin, Geoana si Basescu. Oamenii au inceput. In autobus, pe strada, la televizor. Domne’ ala e comunist, domne’ ala are grupuri politice in spate, domne’ ala e cu mafia locala, domne’ ala nu a facut nimic. De ce sa nu recunoastem, chiar la cozile enervante unde lumea astepta un carnat si o lingura de fasole, simtul de a dezbate cu privire la raspunsul la intrebarea: “si cu cine votez?”era foare ridicat.

Votati aici! Se impart vise si fasole cu carnat

Ce poate fi mai trist decat o masa de oameni care in 2009 se bate, se calca in picioare, pentru un carnat?

Atatia ani de munca, atatea contributii la stat, atata sudoare, pentru ca azi, tu, un om in toata firea, sa fi impins intr-o multime care asteapta, inghetand o farfurie de mancare? Si mai trist de atat, in conditiile in care tu induri frigul pentru un carnat, sa te certi cu cel de langa tine pentru ca susti un anumit candidat…

Ce poate fi mai jalnic, ca mambru al unui partid, decat sa le vorbesti oamenilor despre realizarile partidului tau, sa le promiti un viitor stralucit, sa iti susti mai marele din partid la prezidentiale, cand tu, imparti fasole cu carnat. Daca as fi membru de partid, al oricarui partid, as imparti mancarea si plasele, si banii, cu punga in cap. Pentru ca e jalnic.

Eu nu vreau plase, eu nu vreau portocale, nu vreau afise electorale, nu vreau 30 sau 50 RON pentru un vot. Nu vreau sa ma transporti la vot. Eu vreau sa ma respecti. Si nu ma simt deloc respectata, intr-o tara in care oamenii politici impart vise si fasole cu carnat.

Ei nu impart la multime, impart la prostime. Si prostimea va vota. Un vot pentru fasole cu carnat. Un vot pentru Romania. Ne meritam soarta.

Doi comunisti invarteau un bec.

Si aici ma refer la priza pe care a prins-o Basescu la public sustinand mai des decat beau eu apa ca Geoana e comunist. Si daca iasa Geoana, invinge Iliescu.

Nu am sansa, dar daca as avea-o, l-as intreba cu respect pe democrat, cine a fost ministru transporturilor in perioda guvernarii lui Iliescu? Geoana? Ahh, nu..Basescu. Dar vai, cum se poate asa ceva? Cu comunistul?

Tot Basescu vorbeste de mafioti, baroni si grupuri politice. L-as intreba din nou: ce sansa are azi, un marinar, sa ajunga presedintele unei tari?

Pentru ca eu cunosc oameni capabili, oameni cu dragoste de tara, oameni cu realizari profesionale, nu marinari, care stau in umbra pentru ca nu au avut sansa domnului Basescu. Sa ne explice, rogu-l-as, traseul sau politic. Cum de a ajuns un marinar, sef de stat?

Daca tot sunt la capitolul intrebari, l-as mai intreba de unde are fiica sa apartament de aproape un million de euro, dintr-un salariu de notar, ca tot se identifica dansul cu poporul. Cati din popor isi permit, dintr-un salariu de notar, un astfel de apartament? Si nu in ultimul rand: cand a stat ultima oara la o coada imensa de oameni care se calca in picioare pentru o farfurie de fasole cu carnat?

Pentru ca ceea ce se intampla azi, in 2009, imi deformeaza imaginea de democratie pe care o stiam eu. In mandatul domnului  Basescu, oamenii inca se bat pe mancare(s-au batut si inainte, dar dansul promitea schimbarea). De ce nu mi-a trimis o scrisoare in care sa-mi zica de ce a guvernat cu comunistii din PSD, de ce Elena Udrea e inca ministru si de ce in toate dezbaterile a aruncat cu noroi in Iliescu dar nu a raspuns niciodata concret la intrebarea: Ce  ati facut in acesti 5 ani? Ca de fiecare data, si acum cand a fost prins cu mata in sac, a inceput sa planga pe la TV. Ca nu a lovit copilul, ca s-a intalnit totusi cu Vantu, ca el stie ca a gresit de multe ori…Ceea ce mi se pare, la fel de jalnic. De ce?

Pentru ca lacrimile false nu pun de mancare romanilor pe masa. Lacrimile false nu schimba sistemul sanitar, lacrimile false nu dau inapoi Romaniei cei 5 ani si lacrimile false sunt FALSE.

Deci, cu cine votez?

Domnul Geoana? Basescu nu-mi place. Recunosc. Mi se pare un tiran. Dar Geoana, nu-mi spune nimic. Absolut nimic. Acelasi grupuri politice, acelasi interese politice, aceiasi baroni locali.

Destul de lipsit de vlaga, si deloc incisiv, o vad mai degraba pe doamna Geoana presedinte. Eu nu prind deloc ideea ca daca Geoana va fi presedinte, se intorc comunistii. De unde se intorc? Din morminte? Pai astia ce au guvernat, ce au fost? Cumva si membrii PCR? Asta e o porcarie. Bine ca au fost Udrea si Ritzi, Berceanu si Blaga, democrati. Uff, uff. De atata democratie urla foamea in noi!

Ce se poate intampla mai rau de atat? Azi oamenii stau la cozi pentru mancare, dau spaga la medici sa-I bage in fata si chiar sa ii trateze, li se asculta telefoanele; ce poate fi mai rau de atat? Eu, sincer cred ca Geoana nu va face nimic ca presedinte. Dar faza cu Iliescu e expirata. Pentru ca Iliescu l-a facut ministru pe Basescu.

Aici se poate pune intrebarea: care e MAI comunist, nu care e comunist?

Si amandoi sunt la fel. Pentru ca au avut educatia scolara comunista si educatia politica la fel de comunista. Si stilul acesta se vede in fiecare iesire a celor doi. Cand ma uit la Basescu cum trece de la starile alea autoritare, jignirile publice si chiar lovituri, la lacrimi de crocodil, imi da senzatia ca are probleme grave la mansarda. Si il asociez cu Ceausescu.

Cand il vad pe Geoana cum promite “proiecte politice”, aceleasi texte invatate si repetate, cu mana intinsa si cu o oarecare teama de confruntari, parca vad un elev comunist, frustrat si temator sa nu i-a bataie la fundulet daca nu spune lectia bine.

Asa ca vreti nu vreti, tot intre doi comunisti am ajuns sa alegem.

Recunosc, l-am votat pe Crin. Nu pentru ca simpatizez PNL (orice partid e la fel pt mine) ci pentru ca eu il consideram pe Crin- un rau si pe Geoana+Basescu- alt rau. Si intre doua rele, am zis sa-l aleg pe cel mai mic. Dar si Crin, m-a dezamagit la fel de rau. Nu pentru ca s-a asociat cu Geoana. Sa fim seriosi. In politica, astfel de strategii sunt normale. Daca nu era Geoana, era Basescu. Si era oarecum evident ca asa se va intampla. E politica.

Insa m-a dezamagit pentru ca el si staful lui electoral, trebuia sa fie constienti ca diferentele prea mari din sondaje, nu ii dadeau nici o sansa sa iasa in turul 2. Si atunci era necesara  o atentie mai mare la atacuri. Era aproape logic ca va ajunge sa se alieze cu PSD-ul. Din punct de vedere politic trebuia sa fie mai atent in a evidentia defectele lui Geoana. Asta daca vrea politica…

Nu pentru ca mi place Geoana ci pentru ca el stia ca va urma sa spuna electoratului sau: Votati-l pe Geoana. Si, isi pierdea credibilitatea. Asta s-a si intamplat.

Concluzia mea este ca daca iasa Basescu presedinte, sa-I multumeasca lui Crin (pentru ca nu a tinut cont de pierderea credibilitatii explicate mai sus) si daca iasa Geoana presedinte sa-I multumeasca lui Basescu (pentru cei 5 ani in care nu a facut nimic altceva decat sa injure, sa bata, sa dispretuiasca.)

Dar eu, cu cine votez?

My buddy, the Brain…

Azi m-am trezit la 6. Pentru unii e normal, pentru mine e aproape o crima. Mi-am lasat creierul frumos in pat sa mai doarma, si eu am plecat la Centru de Probatiune unde imi fac practica si incerc sa ma impac cu ideea ca “tic, tac, tic, tac” mai cateva luni  si trebuie sa-mi sustin lucrarea de dizertatie. Nooo waayy! Yeeessss wayyyy!

Si toata ziua am fost un zombie. Dupa practica m-am dus la lucru, dupa lucru am venit acasa, creierul meu inca se tavalea prin asternuturi, a deschis ochiii incet, s-a uitat la ceas, m-a intrebat ce naiba fac si de ce am plecat asa de dimineata, am incercat sa-I raspund, nu m-a ascultat, era somnoros si guess what? S-a culcat la loc. Am tras de el: “heeei, trezeste-te! De dimi m-ai lasat balta, acum ma lasi balta” Mi-a explicat ca nu a vrut sa ma insoteasca la practica pentru ca el, spre deosebire de mine e constient ca nu ma ajuta la nimic toata treaba asta. Pentru ca in Romania, in sistem, nu se intra neaparat pe competente ci pe hai sa zicem amabil- “alte cai”. I-am zis ca exagereaza, mi-a zis ca sunt o proasta!

Apoi a continuat, explicandu-mi de ce a preferat sa ramana in pat azi dimi. Pentru ca zilele astea, oriunde, dar oriunde se vorbeste doar de politica. Oameni care inca nu au invatat sa se lege la sireturi isi sustin raspicat idei aberante, nefundamentate, ireale, doar pentru ca simpatizeaza un anumit partid. (nu am zis eu asta, ci nepolitiocsul meu creier).

A zis ca de Duminica incoace, incearca sa se oxigeneze cat mai putin pentru ca simte ca nu poate duce atatea cate s-au intamplat de cand cu alegerile astea. Basescu a tratat aceste alegeri ca si cand contracandidatii lui sunt Iliescu si Badea, Geoana nu s-a putut concentra ca era prea ocupat sa “nu-l jignesca pe Crin” pentru ca stia ca va avea nevoie de electoratul lui. Crin la mijloc, lovea din toate partile pentru ca stia ca nu prinde primele doua locuri si putea sa joace in ambele directii pentru ca era doar o chestiune de timp pana ambii politicieni (not) vor apela la el cu specificele pupincurisme, si restul nu a contat.

Si creierul meu a zis ca nu mai suporta toate jocurile astea de suprafata pentru ca oricum fondul ramane acelasi. Nu mai suporta ignoranta, prostia, superficialitatea, snobismul, pupincurismul, aranjamentele, nepotismul etc. Mie sincer mi se pare putin exagerata atitudinea lui, dar ce sa I fac? E al meu..

M-a rugat sa-l las cateva zile in pace, sa se puna pe picioare. Vrea doar o pauza. Il las pana in weekend cand incepem (eu si el) cursul sa obtinem certificare de trainer. Acolo am nevoie de mare de el.

Si asa s-a ajuns ca asta seara sa scriu asa, fara sens. Am o justificare! Scriu nu numai fara sens ci si fara creier.

El e in pat. Are un prosop umed pe cap ca vecinul asculta de cateva ore un amestec de manele cu hip-hop. Si nu e chiar genul lui. Doamne, sensibil mai e creierul asta! Si a mai auzit vestea soc, stirea de prima pagina, groaznica, hotaratoare de destine, un cutremur adevarat: Shakira si J Lo au aparut la un eveniment MTV  in rochii identice. Oau! Lumea se cutremura…Nu stiu ce ne vom face de acum incolo! Un lucru e cert: nimic nu va mai fi la fel!

Va las! L-am convins sa ne uitam impreuna la Seinfeld!

Salutari!

Iulia & the Brain

Solidaritate!!!

V-am scris despre Claudia Chelan. V-am dat link catre povestea ei trista si m-am plans de faptul ca de multe ori o scena, o masina, o poseta, valoreaza mai mult decat viata unu astfel de suflet!

Ma gandeam sa gasesc o modalitate sa conving cat mai multa lume sa doneze o suma, cat de mica pentru ca fata aceasta sa aiba sansa la viata! Apoi am realizat ca e inuman. E inuman sa incercam sa convingem oameni pentru ceva care nu necesita argumente. Cum sa va raspund eu la intrebarea: de ce sa donez?

Pentru ca esti om. Si pentru ca ai acces la o banca sau la Romtelecom. Si pentru ca pe tine un apel te costa 3 sau 5 euro, dar pe ea….indiferenta ta si a mea o costa VIATA! Suntem oameni. Toti trecem prin greutati! Trebuie sa fim solidari!

Suntem oameni! Va rog, haideti sa dovedim ca suntem intradevar oameni! Si ca ne pasa! Nu e vorba doar de viata si de moarte. Moartea e cea care conteaza cel mai putin in ecuatia asta. E vorba de speranta, de suferinta, de durere, de ochii prea frumosi sa fie atat de tristi.

E vorba de tinerete, de viata, de sansa! Si de solidaritate!

Uitati-va pe site, sa o cunoasteti mai bine! In toata tara se fac eforturi! E o suma prea mare pentru un sigur om, dar prea mica  pentru a valora o viata!

http://www.claudia-chelan.eu/

Doneaza pentru Claudia! Incepand cu ziua de Luni- 23.11.2009

Numere Teledon apelabile din reteaua Romtelecom
Numere de acces
Pentru 2 Euro: 0900 900 480
Pentru 5 Euro: 0900 900 482
Pentru 10 Euro: 0900 900 484

Scrisoare despre bun simt

Am avut o saptamana trista.

Una peste alta, intr-o zi, m-a enervat la culme un gest aparent marunt dar care pusese ultima picatura din paharul meu de nervi stransi in cateva zile. Merg la serviciu si gasesc in usa o scrisoare. Nu! Nu mama; Nu! Nu vreo firma. Nu! Nu vre-un sef!

Ci chiar el, Basescu. Ma uit pe plic si vad scrisoare de la presedinte.

O deschid (don’t ask why) si incep sa citesc lungi insiruiri de cuvinte in care acest domn imi vorbeste mie despre bun simt. El, mie…

Am tot spus ca nu o sa ma implic in aceasta campanie electorala, deoarece nu cred in politicieni, nu-mi pasa de ei pentru ca nici lor nu le pasa de mine.

Mi-a zvacnit de multe ori cate o vena cand auzeam promisiuni laolalta cu jigniri aduse de importanti oameni politici, mi-a zvacnit si mai rau cand auzeam persoane gen Elena Udrea, care isi permitea sa spuna ca cei ce locuiesc dupa o anumita varsta cu parintii sunt frustrati- (batea apropo’ de Mircea Badea) dar in disperarea ei, a uitat ca foarte multi tineri in Romania traiesc cu parintii nu pentru ca sunt frustrati ci pentru ca tara e condusa de politicieni ca ea, si nu isi permit altceva.

Eu locuiesc singura, dar ma consider frustrata. Am frustrari si mi se pare normal sa le am intr-o astfel de tara unde o persoana platita de cetateni dar si din banii mei isi permite sa adreseze injurii la adresa acestora.

Mi se pare normal sa fiu frustrata intr-o tara in care o scena a valorat mai mult decat viata unui om. Mi se pare normal sa fiu frustrata intr-o tara in care medicii opereaza de multe ori, nemancati. Unde rezidenti au un salariu mizer, si unde mi se scrie pe tablite sa nu dau bani la cersetori dar nu mi se scrie pe nici o tablita unde sunt toti banii si fondurile care se aloca pentru asistenta sociala ca astfel de oameni sa aiba un minimum de supravietuire si sa nu mai cerseasca.

O fi ea mafia in cersetorie si stiu ca e dar mai e o realitate si aceea ca vara vad oameni care mananca din cosul de gunoi din pungi imbacsite intr-o era in care noi, totii nu numai ca aruncam atata mancare ci dam si bani la stat in acest sens.

N-o sa uit niciodata imaginea unui om care manca pe 40 de grade sarmale aruncate, stricate, imputite. Si nu pot sa uit sutele de cazuri de copii abuzati in centre de plasament. Vanduti, violati, batuti.

Am zis ca tac! La toata tambaleala cu referendumul vena pulsa asa de tare incat mai ca nu produceam energie. Nu stiu cati constientizeaza ca sume uriase de bani au fost alocate pentru ca presedintele sa-si puna la punct campania electorala- deci pentru un moft. Dar moft de presedinte!

Sa vad un referendum ca instrument de campanie electorala, ca tema de campanie electorala mi se pare aberant. Sa mai vad si capul presedintelui pe fiecare cos de gunoi, spunandu-mi oaches ca “de ce le e frica, nu scapa”, am inghitit in sec si m-am gandit ca as fi preferat ca banii aia sa-I dam unei fete- Claudia Chelan din Craiova care lupta pentru viata cu toate puterile ei. Are nevoie de 100.000 de euro pentru a trai.

O tanara studenta la medicina sta la coada, la coada unui sistem care nu da tinerilor o sansa la viata oferind bani pentru operatii dar care sparge milioane de euro ca unii sau altii sa-si lipeasca mii si mii de poze cu capul lor pe cosuri de gunoi si pe stalpi. Bani din banii mei si ai tai. Si atunci, doamna Udrea, normal ca sunt frustrata, desi nu locuiesc cu parintii…

Colac peste pupaza, vine si scrisoarea! Domne’, orice, orice, dar sa-mi spuna mie despre bun simt un om care foloseste apelative de genul: “gaozar”, “tiganca imputita” care conduce beat, care ia din banii publici sa-I faca campanie lu’ fica-sa, care jigneste cu fiecare ocazie?

Am vrut sa ii raspund. Sa-I scriu:

Domnule presedinte,

Nu! Nu, multumesc! Am bun simt. Nu vreau lectii de etica, vreau un trai decent. Eu, gaozarii si tigancile imputite.

Si picatura picaturilor a fost in momentul in care presedintele a inceput sa apara pe la diversi vorbind cu ardoare despre planurile sale si viziunile sale.

Naiva de mine considera ca spre deosebire de candidatii la functia de presedinte care intradevar trebuie sa vorbeasca despre viziuni, actualul presedinte trebuie sa vorbeasca de realizari.

Ehh, si uite asa ma enervai. Nu stiu daca ma duc la vot, si nici cu cine as vota daca m-as duce. Si nu vreau sa influentez pe nimeni. Eu doar scriu ce gandesc. Insa sigur, sigur, eu nu-I mai dau 5 ani.

Dar noi toti putem sa-I mai dam nu 5 ci 55 de ani acestei fete- Caludia.

Va las linkul: http://www.claudia-chelan.eu/

Imi permit un slogan:

VOTATI CLAUDIA, VOTATI SANSA UNUI NOU INCEPUT!